Comuna Bertea a luat ființă cu un mileniu în urmă, respectiv pe la anul 1000-1100. Tradiția locală susține că ar fi luat ființă cu 900 de ani în urmă. Scăzând cifra 900 din 2004 anul de apariție al lucrării „Dicționar istoric al județului Prahova” de M. Apostol unde se precizează această cifră, rezultă anul 1104. În anul 1898, în lucrarea „Marele Dicționar Geografic al României” scris de George Ioan Lahovari, general C.I. Brătianu, Grigore C. Tomescu se precizează că această localitate a luat ființă „acum 750 de ani în urmă”. Scăzând cei 750 de ani din anul 1898 când a apărut lucrarea, rezultă 1148, anul când se apreciază că a luat naștere comuna. Se cunoaște că o localitate nu se formează într-un an, doi, ci în decursul a mai multor zeci sau sute de ani, ceea ce înseamnă că anul 1000 rezultat din calcule este verosimil și apreciat cu indulgență, deoarece localitatea a existat cu mai mult timp înainte.
Pe aceste meleaguri au trăit dacii, iar mai apoi dacii și romanii, daco-romanii, din care au descins familiile de moșneni, Ciochesti, Cepoiesti, Captanesti, Teboiesn’ etc. care prin descendență au format populația de astăzi a comunei. Numele mai sus menționate sunt nume dacice, de aici concluzia că această așezare este foarte veche. Și e bine de menționat că la Mălăiești a fost un castru roman, care avea în administrație și aceste locuri unde noi astăzi trăim. Numele comunei era Macla sau Malca, nume dat după vâlceaua pe care se afla vatra satului. Mai târziu, după cca 286 de ani, numele comunei a fost Bertea, dată după numele căpitanului Bertelus aflat în serviciu militar al domnitorului Mircea cel Bătrân. Căpitanului Bertelus i s-a dat în dar atâta moșie cât a putut cuprinde într-o zi mergând călare. Bertea cuprindea un vast teritoriu format din câțiva munți și dealuri cu înălțimi diferite în care erau incluse și comunele Sefestei, Strâmbeni-Alunis, Livadea.
În scrierile sale, Nicolae Iorga confirmă că moșnenii locului vorbeau de Căpitanul Bartalus de pe vremea lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) ca întemeietor al satului, după numele sau înlocuindu-l pe cel de Macla (Malca). Există în această privință izvoare numismatice, zapise, hrisoave, copii după procesele de judecată ale moșnenilor cu diferiți proprietari, chitanțe, procese verbale de sechestru, somațiuni etc. apărute în timpuri diferite care atestă prezența pe aceste meleaguri a unei așezări umane vechi.
Documente de atestare a comunei
Documente care să ateste localitatea ca așezare umană sunt destul de târzii: primul document apare la 1506 (M. Apostol 1997); al doilea document din anul 1583 (leatul 7092) luna noiembrie 20, data de Petre Șchiopu Vodă, care întărește pe Suteanu din care coboară mosnenii Popești și Falcesti; al treilea document din 27 mai 1646 care spune ca „Vel paharnicul a ordonat ca megieșii tocmelnici” ai unui loc vândut să se certifice cui se cuvine sa-l stăpânescă; al patrulea document din 22 decembrie 1647 care suportă pe parcursul a 200 de ani seria de conflicte aprige dintre moșnenii dumbrăvești și cei ciobănești; al cincilea document din 17 martie 1749 care precizează de unde până unde cuprinde moșia Bertea, spunând în încheiere ca „hotarul jumătate este partea bertelușului”;
al șaselea document din 20 martie 1750 (leatul 7258) reprezentând o Carte de alegere a Moșiei Bertea ce se cheamă Maica unde se pomenește de drepturile moșnenilor, amintind și de hrisovul lui Mircea Voda „care este la mâna Ciocheiștilor”, „cine se va trage din Benea” și apoi „Belciugilor care se trag din Ciocheiești”; Pârvu, Minea, Cernea, Popa etc. care se trag din Cepoești; al șaptelea document din 18 februarie 1756, în care „martorii unei ieșiri din diviziuni se află Stoica logofăt ot Bertea și Coman Falcescu ot Bertea, amândoi știutori de carte” (M. Apostol, 2004); al optulea document din 3 iulie 1790 consfințește o vânzare de pământ; al nouălea document din vremea Regulamentului Organic, reprezintă o plângere a unui localnic împotriva abuzurilor proprietarului.
Alte documente, hrisoave, acte întărite de alți domnitori, consfințesc drepturile moșnenilor, arătând întinderea moșiei Bertea și atestă că această localitate a fost din cele mai vechi timpuri o așezare de moșneni, adică de țăranii liberi. Vechimea acestei localități umane este dovedită și de monumentele istorice prezentate la capitolul „Monumente”.
Familii de moșneni
Locuitorii comunei Bertea coboară din câteva familii de mosneni ca: Ciochești, Capa- tanesti, Belciugi, Cepoesti, Falcesti, Popesti, Petroiesti, Tebesoi și alte familii de mosneni care sunt atestate în documente istorice: „Cartea de hotărnicie a moșiei Bertea” data de domnitorul Grigore Ghica, dar și în alte hrisoave domnești care precizează drepturile moșnenilor.
Originea acestor familii provine de la daci, care au existat pe aceste meleaguri încă din antichitate. Acest adevăr poate fi susținut de numele dacice Ciochesti, Cepoesti, Teboiesti etc. și de castrul roman de la Coțofenești, fiind nu departe de comuna Bertea, castru care avea zona sub îndrumare administrativă și politică.
Din cele mai vechi timpuri pe aceste locuri au trăit în majoritate țărani liberi, iar obștea a avut un rol important în edificarea comunei ca localitate de sine stătătoare, aici Serbia nu a pătruns, iar tocmelile agricole și claca au avut o pondere foarte mică.
În arhiva Primăriei Bertea există 2 documente de o inestimabilă valoare scrise de mână cu cerneală pe hârtie și care scot în evidență neamurile și drepturile Cepoestilor prevăzuți la hotărnicia din 1750 cu 1074 stânjeni, apoi Cepoestii prevazuți la hotărnicia 1798 și Cepoestii de la 1798 până azi prin listă (respectiv 1908).